Marea
În farmec, despletită, din mii şi mii de valuri, sărutul vechi, de vrajă l-aruncă-n dar pe maluri. De faldurile mării, de gingaşul sărut se-mbată mii de oameni, cerându-l cu-mprumut. (“În pervazul larg...
View ArticleReverie
Toamna mi-a bătut în uşă într-o noapte solitară, şi văzduhul din pădure îl găsii cu frunza rară. Întâlnii ciocănitoarea ; îşi bătea de codru ciocul şi, zburând din zare-n zare, parcă-şi încerca...
View ArticleToamna
Fără vrere, fără vină, mă aflai în miez de toamnă. Dulce eşti, cumplită doamnă ! Bruma grea, diamantină a tăiat cu mii de seceri frunzele de pe cărare, poticnindu-le de zare. Să mă-ncumet în petreceri...
View ArticleSfioasele pădurii
O ! Lăcrămioarele-s sfioase, furând din cer argintul lunii. Şi soarele, uitând poiene, stârnindu-şi acele minunii cu vorbe albe şi viclene, pădurea verde o descoase: – De ce-ţi sunt fetele sfioase?...
View ArticleFlori de rouă
Fânul fu răzbit în vară de o coasă milenară. Mai rămase-un fir, sau două. Dăruindu-le cu rouă, noaptea se pierdu în zori, răsădind în urmă flori. (“În pervazul larg al serii”)
View ArticleCu Dante prin infern
M-am dus o clipă în Infern, în bolgiile-adânci, dar Dante, ce zugrăvi în vers etern escroci, şi papi, şi duci, bacante, pe când mă însoţea, în pas uşor, şi-i povesteam de Hitler, negru nor,...
View ArticleDe s-a copt caisul …
De s-a copt caisul de cer şi dogoare iau din el, iubito, nu caise, soare. (“În pervazul larg al serii“)
View ArticleFata mea cu păr de ceai
Fata mea cu păr de ceai vino iar la mine, stai ! Să te-apropii, să mă mir, să mă depăn fir de fir. ( “În pervazul larg al serii“)
View ArticleLui Eminescu
Marea cheamă împăratul poeziei înserării şi durerea se răsfrînge în nemărginirea zării. Luna, vechea lui copilă, toarnă-argintul în durere şi pe fruntea lui de geniu pune umbre de tăcere. Noapte!...
View Article
